fleică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar. – Din
germ. Flecken.fleică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fléică (fléici), s. f. – Bucată de carne pentru grătar.
Germ. (
săs.)
Fleckén (DAR).
fleică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fléică (flei-) s. f.,
g.-d. art. fléicii; pl. fleicifleică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fleică f. felie de carne dintre coaste și șold, friptă la grătar. [V.
fleac].
fleĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)fléĭcă f., pl.
ĭ (imit. rudă cu
fleac).
Munt. Partea cărniĭ de vacă de la pîntece. Friptură din asemenea carne. V.
vrăbioară.