flecui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLECUÍ1, flecuiesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. –
Et. nec.flecui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLECUÍ2, flecuiesc, vb. IV.
Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. –
Flec +
suf. -ui.flecui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flecuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. flecuiésc, imperf. 3
sg. flecuiá; conj. prez. 3
să flecuiáscăflecuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flecuì v. a se moleși. [V.
fleac].