flanelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLANÉLĂ, flanele, s. f. 1. Țesătură ușoară de lână sau bumbac, moale și pufoasă.
2. Îmbrăcăminte de lână (mai rar de bumbac), tricotată in formă de pieptar sau de cămașă scurtă.
3. Pulover. [
Var.: (
pop.)
flaneá s. f.,
flanél s. n.] – Din
fr. flanelle.flanelă (Dicționar de neologisme, 1986)FLANÉLĂ s.f. 1. Țesătură ușoară de lână, moale și pufoasă.
2. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul și care este tricotat din lână. [Var.
flanea s.f.,
flanel s.n. / < fr.
flanelle].
flanelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLANÉLĂ s. f. 1. țesătură ușoară de lână, moale și pufoasă. 2. obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul, tricotat din lână. (< fr.
flanelle)
flanelă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)flanélă (flanéle), s. f. –
1. Țesătură ușoară și moale. –
2. Îmbrăcăminte de lînă, în formă de pieptar. –
Mr. flanelă. Fr. flanelle; în
mr., din
it. flanella, sau din
ngr. φλανέλα.
flanelă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)flanelă, flanele s. f. (glum.) vin negru.
flanelă (Dicționaru limbii românești, 1939)*flanélă f., pl.
e (fr.
flanelle, engl.
flannel, dial.
flannen, d. galicu
gwlanen). Stofă cam groasă (dar ușoară) de lînă. Camașă [!] de stofă de lînă saŭ de împletitură de lînă:
a purta flanelă ĭarna. – Mold. pop.
flaneá (ca
santineá îld.
-elă).
flanelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flanélă s. f.,
g.-d. art. flanélei; pl. flanéleflanelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flanelă f.
1. stofă de lână păroasă și moale, ușoară și călduroasă;
2. pieptar de flanelă (= fr.
flanelle).