flaneluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FLANELÚȚĂ,flaneluțe, s. f. Diminutiv al lui flanelă. – Flanelă + suf. -uță.
flaneluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) flanelúță s. f., g.-d. art. flanelúței; pl. flanelúțe