flagelare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAGELÁRE, flagelări, s. f. Acțiunea de
a flagela și rezultatul ei; biciuire. ♦ Pedeapsă aplicată în antichitate și în evul mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelație. –
V. flagela.flagelare (Dicționar de neologisme, 1986)FLAGELÁRE s.f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; flagelație. [<
flagela].
flagelare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flageláre s. f.,
g.-d. art. flagelắrii; pl. flagelắri