flagela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAGELÁ, flagelez, vb. I.
Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din
fr. flageller, lat. flagellare.flagela (Dicționar de neologisme, 1986)FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici.
2. (
Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it.
flagellare, cf. fr.
flageller].
flagela (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr.
flageller, lat.
flagellare)
flagela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flagelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
flageleázăflagelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flagelà v.
1. a lovi cu biciul sau nuiaua;
2. fig. a mustra aspru.