flagelà - explicat in DEX

flagela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.

flagela (Dicționar de neologisme, 1986)
FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].

flagela (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)

flagela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
flagelá (a ~) vb., ind. prez. 3 flageleáză

flagelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.