flacon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLACÓN, flacoane, s. n. Sticluță (închisă ermetic) în care se țin medicamente, parfumuri etc; conținutul unei asemenea sticluțe. – Din
fr. flacon.flacon (Dicționar de neologisme, 1986)FLACÓN s.n. Sticluță (închisă ermetic) în care se țin medicamente, parfumuri etc. / < fr.
flacon].
flacon (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLACÓN s. n. sticluță în care se țin medicamente, parfumuri etc. (< fr.
flacon)
flacon (Dicționaru limbii românești, 1939)*flacón n., pl.
oane (fr.
flacon, mlat.
fiasco, -ónis; it.
fiasco, sp.
frasco). Șip. sticluță.
flacon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flacón s. n.,
pl. flacoáneflacon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flacon n. sticlă închisă cu dop.