flacau - explicat in DEX

flăcău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLĂCẮU, flăcăi, s. m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ◊ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat. – Cf. sl. chlakŭ „holtei”.