flăcăraie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLĂCĂRÁIE s. f. 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie.
2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. –
Flacără +
suf. -aie.