fiziologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. physiologie.fiziologie (Dicționar de neologisme, 1986)FIZIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul funcțiilor organismului animal și vegetal. [Gen.
-iei. / < fr.
physiologie, cf. gr.
physis – natură,
logos – studiu].
fiziologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIZIOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază funcțiile vitale ale organismului animal și vegetal. 2. specie literară care își propune observarea și studierea obiectivă a unui caracter (1), a unei situații semnificative. (< fr.
physiologie)
fiziologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*fiziologíe f. (vgr.
physiología, d.
phýsis, natură, și
-logie). Știința care tratează despre vĭață și funcțiunile organice pin [!] care se manifestă ĭa [!]. Carte care cuprinde această știință.
Fiziologia sunetelor, fonetica.
fiziologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiziologíe (-zi-o-) s. f.,
art. fiziología, g.-d. fiziologíi, art. fiziologíeifiziologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fiziologie f. știința fenomenelor vieții, a funcțiunilor organelor la om și la vegetale.