fixitate - explicat in DEX

fixitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FIXITÁTE s. f. Starea, caracterul, însușirea a ceea ce este fix; nemișcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité.

fixitate (Dicționar de neologisme, 1986)
FIXITÁTE s.f. Stare, caracter a tot ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare, înțepeneală, imuabilitate. [Cf. fr. fixité].

fixitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FIXITÁTE s. f. stare, caracter a ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare. (< fr. fixité)

fixitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fixitáte f. (d. fix; fr. fixité). Calitatea de a fi fix: fixitatea priviriĭ. Chim. Proprietatea corpurilor care nu se volatilizează pin [!] mijloacele ordinare. Fig. Starea lucrurilor care nu se schimbă: fixitatea ideilor, opiniunilor.

fixitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fixitáte s. f., g.-d. art. fixitắții

fixitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fixitate f. caracterul lucrului fix.