fixator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din
fr. fixateur.fixator (Dicționar de neologisme, 1986)FIXATÓR, -OÁRE adj., s.m. (Substanță) care face inalterabilă la lumină o imagine fotografică. //
s.m. 1. (
Text.) Substanță folosită la fixarea coloranților pe fibră. ♦ Agent fizic sau substanță chimică care produce
coagularea protoplasmei vii.
2. Piesă folosită la lucrări de asamblare.
3. Dispozitiv mecanic pentru manevrarea și
înzăvorârea acelor macazului. [Cf. fr.
fixateur].
fixator (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIXATÓR s. m. 1. soluție care face inalterabilă la lumină o imagine fotografică developată. 2. (text.) substanță folosită la fixarea coloranților pe fibră. ◊ agent fizic, substanță care produce coagularea protoplasmei vii. 3. piesă folosită la lucrări de asamblare. 4. dispozitiv mecanic pentru manevrarea și înzăvorârea acelor macazului. (< fr.
fixateur)
fixator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fixatór s. m.,
pl. fixatóri