fixativ - explicat in DEX

fixativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

fixativ (Dicționar de neologisme, 1986)
FIXATÍV s.n. 1. Soluție cu care se fixează pe hârtie desenele făcute în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. Soluție pentru păr care fixează forma coafurii. [< fr. fixatif].

fixativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FIXATÍV, -Ă I. adj. (despre soluții) care fixează. II. s.n. 1. soluție cu care se fixează pe hârtie desenele în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. soluție pentru păr care fixează forma coafurii. (< fr. fixatif)

fixativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fixatív¹ adj. m., pl. fixatívi; f. fixatívă, pl. fixatíve

fixativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fixatív² s. n., pl. fixatíve