fiuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FIULÉȚ,fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.
fiuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fiuléț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuléți