fitogeografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FITOGEOGRAFÍE s. f. Studiul răspândirii plantelor pe glob. [
Pr.:
-ge-o-] – Din
fr. phytogéographie.fitogeografie (Dicționar de neologisme, 1986)FITOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; geobotanică. [Pron.
-ge-o-, gen.
-iei. / < fr.
phytogéographie].
fitogeografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FITOGEOGRAFÍE s. f. geobotanică. (< fr.
phytogéographie)
fitogeografie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FITOGEOGRAFÍE (‹
fr. {i})
s. f. Știință interdisciplinară care, pe baza informațiilor de taxonomie, filogenie, ecofiziologie, paleobotanică, geologie și geografie, studiază distribuția prezentă și trecută în spațiu și timp a speciilor de plante și a comunităților pe care acestea le alcătuiesc în toate zonele globului; geografia plantelor.
fitogeografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fitogeografíe (-ge-o-gra-) s. f.,
art. fitogeografía, g.-d. fitogeografíi, art. fitogeografíei