fitil - explicat in DEX

fitil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

fitil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
fitíl (fitíluri), s. n. – 1. Fir de bumbac, sfoară etc. care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr. fitil’. Tc. fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι, alb., bg. fitil, sb. fitilj. Sensul de „intrigă” există și în tc. și în ngr., cf. Graur, BL, IV, 79.

fitil (Dicționaru limbii românești, 1939)
fitíl n., pl. urĭ și e (turc. fitil, d. ar. fetil; ngr. fitili, ftili, alb. bg. fitíl, sîrb. rus. fitilĭ). Fire de bumbac orĭ ĭască pusă în candelă orĭ la lampă ca să se îmbibeze cu uleĭ, petrol orĭ spirit [!] și să fie aprinsă. La ghĭulele orĭ artificiĭ, fitilu poate fi uns cu ceară orĭ cu praf de pușcă prefăcut în pastă orĭ lipit. La lumînare fitilu e sfoara în prejuru [!] căreĭa se fixează ceara. Fig. A pune fitilurĭ, a ațîța, a instiga. V. stupilă.

fitil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fitíl s. n., pl. fitíluri

fitil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fitil n. 1. șnur de bumbac, pus într´un lichid inflamabil, din care se fac lumânări, acoperindu-l cu său sau ceară; 2. funie de câlți sulfurate spre a da foc minelor, tunurilor; 3. fig. pricină de ceartă, ațâțare: a da fitil cuiva. [Turc. FITIL].