firidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ;
p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din
bg. firida.firidă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)firídă (firíde), s. f. – Nișă, adîncitură în zid. –
Var. hiridă. Mr. firidă. Ngr. φυρίδα (Philippide,
Principii, 148),
cf. bg. firida.firidă (Dicționaru limbii românești, 1939)firídă f., pl.
zĭ și
de (ngr.
thyrída, d. vgr.
thyris, -ídos, dim. d.
thýra, ușă. Cp. cu
stafidă. V.
fără). Scobitură făcută în zid, maĭ ales la sobe, ca să puĭ ceva (de ex., o oală). – În Mold. sud.
feridă, în nord
ócniță. V.
cotruță.firidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firídă s. f.,
g.-d. art. firídei; pl. firídefiridă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)firidă f.
1. înfundătură într´un zid, spre a pune ceva;
2. în special înfundătură sub cuptoarele țărănești. [Gr. mod. PHYRIDA].