firicică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii
(Filago germanica). –
Fir +
suf. -icică.firicică (Dicționaru limbii românești, 1939)firicícă f., pl.
ele (d.
fir). O plantă care crește pin [!] locurĭ aride, din familia compuselor, numită și
lînăriță (
filágo germánica).
firicică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firicícă s. f.,
g.-d. art. firicélei; pl. firicéle, art. firicélele