firetic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)firétic (firétică), adj. – Coleric, furios. Origine incertă. Dicționarele nu sînt de acord în privința definirii sensului (Damé traduce
ahuri; în Bihor îl găsim cu sensul lui
damné). Pare a fi rezultatul unei încrucișări a lui
iretic „eretic” cu
fire „natură”, sau cu
fire-ai, începutul tuturor imprecațiilor (după DAR și REW 6471, din
lat. phreneticus, puțin probabil; după Pascu,
Beiträge, 11, din
lat. fĕrus; după Scriban, de la
fire).
firetic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FIRÉTIC, -Ă, firetici, -e, adj. (
Reg.) Cu toane, furios. –
Lat. phrenticus (după
fire).
firetic (Dicționaru limbii românești, 1939)firétic, -ă adj. (d.
fire).
Trans. vest. Supărăcĭos, gata de luptă (ca cocoșu).