firet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRÉT, fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir metalic.
2. (Rar) Fir de metal folosit la cusături și la broderii.
3. (La
pl.) Haine împodobite cu firet (
1). –
Fir +
suf. -et.firet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)firét (firéturi), s. n. – Broderie cu fir metalic,
galon.
Ven. fereto, prin intermediul
ngr. φιρέτυ (Bogrea,
Dacor., IV, 814),
cf. sp. herrete. După DAR,
der. colectiv de la
fir, cu
suf. -
et, ceea ce pare mai puțin probabil și nu este suficient pentru a explica
ngr.firet (Dicționaru limbii românești, 1939)firét n., pl.
urĭ (d.
fir, de unde și ngr.
firéto). Broderie de aur, găitan de fir.
firet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firét s. n., (haine)
pl. firéturifiret (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)firet n. broderie de aur, găitan de fir:
haine numai în fireturi.