firesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii, din natură.
2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat,
n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. –
Fire +
suf. -esc.firesc (Dicționaru limbii românești, 1939)firésc, -eáscă adj. Conform firiĭ, natural.
firesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firésc1 adj. m.,
f. fireáscă; pl. m. și
f. firéștifiresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firésc2 s. n.firesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)firesc a. natural. ║
firește adv. negreșit, bine-înțeles.