firește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIRÉȘTE adv. Natural, bineînțeles; negreșit, desigur. –
Fire +
suf. -ește.firește (Dicționaru limbii românești, 1939)firéște adv. În mod firesc, negreșit, bine-înțeles.
firește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)firéște adv.