firav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÍRAV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦
Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei.
Argumentație firavă. [
Acc. și:
firáv] – Din *
sl. chyravŭ „bolnăvicios” (<
chyra „boală”), apropiat de
fir.firav (Dicționaru limbii românești, 1939)firáv și
hiráv, -ă adj. (vsl.
hyravŭ. Firav e infl. de
fire. V.
hîră).
Munt. Slăbănog, debil. – Mold.
fireav, -ă, pl.
evĭ, eve.firav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!firáv/fírav adj. m.,
pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave