fioros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin
prep. „de”, formează superlativul absolut)
Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [
Pr.:
fi-o-] –
Fior +
suf. -os.fioros (Dicționaru limbii românești, 1939)fiorós, -oásă adj. (d.
fior). Care-țĭ însuflă [!] fiorĭ:
o noapte fioroasă. Adv. Inspirînd fiorĭ:
leu mugea fioros.fioros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiorós (fi-o-) adj. m.,
pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroásefioros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fioros a. ce însuflă fiori, îngrozitor:
noapte fioroasă.