fioritură - explicat in DEX

fioritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.

fioritură (Dicționar de neologisme, 1986)
FIORITÚRĂ s.f. (Muz.) Notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului; înfloritură. [Pron. fio-. / < it. fioritura].

fioritură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FIORITÚRĂ s. f. (muz.) ornament vocal constând dintr-o notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului. (< it. fioritura)

fioritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fioritúră (fio-) s. f., g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri

fĭoritură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fĭoritúră f., pl. ĭ (it. fioritura). Înfloritură, ornament (în muzică orĭ în altele).