fioritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [
Pr.:
fi-o-] – Din
it. fioritura.