filogenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză.
2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (
1). – Din
fr. phylogénie.filogenie (Dicționar de neologisme, 1986)FILOGENÍE s.f. Evoluția formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de animale sau de plante; filogeneză. ♦ Ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. [Gen.
-iei. / < fr.
phylogénie].
filogenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILOGENÍE s. f. 1. originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului; filogeneză. 2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. (< fr.
phylogénie)
filogenie (Dicționaru limbii românești, 1939)*filogeníe f. (vgr.
phýle, trib, și
-genie, greșit pus îld.
-gonie din
cozmo-gonie).
Șt. nat. Fazele pin [!] care aŭ trecut predecesoriĭ uneĭ speciĭ într´un timp îndelungat. V.
ontogenie.filogenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filogeníe s. f.,
art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei