filmare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de
a filma și rezultatul ei.
2. (În sintagmele)
Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte.
Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. –
V. filma.filmare (Dicționar de neologisme, 1986)FILMÁRE s.f. Acțiunea de a filma; cinematografiere. [<
filma].
filmare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FILMÁRE (‹
filma)
s. f. Acțiunea de a filma. ◊
F. cu încetinitorul =
f. cu viteză sporită, având ca efect, la proiecție, o redare lentă a mișcărilor. Practicată pentru studierea unor detalii sau a unor etape diferite ale mișcării și pentru realizarea unor efecte artistice.
filmare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filmáre s. f.,
g.-d. art. filmắrii; pl. filmắri