filistin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILISTÍN, filistini, s. m. (
Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din
fr. philistin.filistin (Dicționar de neologisme, 1986)FILISTÍN s.m. Om fățarnic, retrograd, îngâmfat și mărginit, refractar la idei noi. [< fr.
philistin].
filistin (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILISTÍN s. m. (în argoul studenților germani pe la 1700) târgoveț incult. ◊ (p. ext.) om mulțumit de sine, retrograd, îngâmfat și mărginit. (< fr.
philistin)
filistin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filistín (om fățarnic) (
livr.)
s. m.,
pl. filistíni