filipică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILÍPICĂ, filipice, s. f. (
Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, pronunțat împotriva unei persoane. – Din
fr. philippique.filipică (Dicționar de neologisme, 1986)FILÍPICĂ s.f. (
Liv.) Discurs, cuvântare cu caracter acuzator pronunțată împotriva cuiva. [< lat.
philippicae, fr.
philippique, cf.
Philippicae – discursurile lui Demostene împotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei].
filipică (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILÍPICĂ s. f. discurs violent, acuzator, împotriva cuiva. (< fr.
philippique)
filipică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filípică (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. filípicei; pl. filípicefilipică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filipică f.
1. discursuri rostite de Demostene în contra lui Filip din Macedonia;
2. discursuri rostite de Cicerone în contra lui Antoniu;
3. fig. pamflet violent și satiric.