filimică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILIMÍCĂ s. f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice
(Calendula officinalis). –
Et. nec.filimică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)filimícă (-ci), s. f. – Gălbenele (Calendula officinalis). Origine necunoscută. Pare cuvînt identic cu
hilimoacă, s. f. (plantă, Iuniperus nana). Ar putea fi deformare de la
firimică, dim. de la
fărîmă alterat de încrucișarea cu
fir, ca
firimiță.filimică (Dicționaru limbii românești, 1939)filimícă și (Ban.)
călinícă f., pl.
ele saŭ
icĭ, ca
rîndunicĭ (dim. d.
călină). Roșioară, rujnică, o plantă erbacee din familia compuselor, cu frunzele cam dințate, cu florĭ galbene auriĭ saŭ galbene roșiatice, cu achene lungĭ, încîrligate și țepoase (
caléndula [
arvénsis și
officinális]). – Pop. și
hilimică.filimică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FILIMÍCĂ s. f. Plantă erbacee, decorativă și medicinală, din familia compozitelor, cu miros balsamic puternic, înaltă de 30-50 cm, cu flori portocalii, dispuse în capitule, și fructe achene (
Calendula officinalis).
filimică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filimícă s. f.,
g.-d. art. filimélei/filimícii; pl. filiméle/filimíci, art. filimélele/filimícile