filiațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILIAȚIÚNE s. f. v. filiație.filiațiune (Dicționar de neologisme, 1986)FILIAȚIÚNE s.f. v.
filiație.
filiațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*filiațiúne f. (lat.
filiátio, -ónis). Descendență din tată în fiŭ.
Fig. Șir, urmare, legătură:
filiațiunea ideilor. – Și
-áție.filiațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filiați(un)e f. descendență din tată în fiu;
2. fig. șir natural și regulat:
filiațiune de idei.