filiație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILIÁȚIE, filiații, s. f. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență;
p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. ♦
Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt. [
Pr.:
-li-a-. –
Var.:
filiațiúne s. f.] – Din
fr. filiation.filiație (Dicționar de neologisme, 1986)FILIÁȚIE s.f. 1. Înrudire în linie descendentă; descendență.
2. (
Fig.) Legătură stabilită între fapte, între lucruri care derivă unul din altul. [Pron.
-li-a-ți-e, gen.
-iei, var.
filiațiune s.f. / cf. fr.
filiation, lat.
filiatio].
filiație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILIÁȚIE s. f. 1. înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (fig.) înlănțuire între lucruri, fenomene, idei etc. (< fr.
filiation, lat.
filiatio)
filiație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filiáție (-li-a-ți-e) s. f.,
art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)