fildeș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÍLDEȘ, (
1)
fildeși, s. m., (
2)
fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre dinții incisivi ai unui elefant. ♦ (
Înv.) Elefant.
2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu. ◊
Fildeș animal (sau
artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (
2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var.
Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din
tc. fildiși.fildeș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fíldeș s. n. Substanță din care sunt alcătuiți colții de elefant. –
Mr.,
megl.,
fildiș. –
Tc. fil diși „dinte de elefant” (Șeineanu, II, 171; Lokotsch 607),
cf. fil, cuman. fil tisi, sp. marfil, și de asemenea,
ngr. φίλδισι,
alb. filjdič, bg. ildiši, sb. fildiš. – [
3367]
fildeș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fildeș, fildeși s. m. 1. (
glum.) dinte.
2. bilă de biliard.
fildeș (Dicționaru limbii românești, 1939)fíldeș și
fíldiș n., pl.
urĭ (turc.
fildiši, d.
fil, elefant, și
diš, dinte; ngr.
fildiši, alb. bg. sîrb.
fildiš. V.
fil 1). Ivoriŭ, osu alb strălucitor al dinteluĭ de elefant (orĭ și de rinocer, ipopotam [!] orĭ mors). Obĭecte de fildeș sculptate:
Luvru posedă admirabile fildeșurĭ. Fildeș vegetal, o substanță din sîmburele unuĭ copăcel din Perú.
Negru de fildeș, praf negru foarte strălucitor fabricat din cărbune de fildeș saŭ de alte oase (ca cele de picĭoare de berbece [!]) calcinate. – Și
findiș (Ps. Ș.). Fildeșu provine, în general, din ceĭ doi mari dințĭ ai elefantuluĭ, lungĭ de la 30 c.m. pînă la 2 metri și greĭ pînă 80 de chilograme. Fildeșurile moderne nu-s nimica față de ale celor vechĭ. Aceștia făceaŭ din fildeș care, mese, tronurĭ și statue [!] înalte chear [!] de zece metri. Arta japoneză maĭ ales a produs în acest gen adevărate minunĭ. Cel maĭ prețuit fildeș e cel din Siam, greŭ, fin și alb, apoĭ cel din Ghinea, care se albește învechindu-se, apoĭ cel din Colonia Capuluĭ, blond mat, dar care se îngălbenește cu timpu, și în fine cel fosil din Siberia, care în general, e plin de crăpăturĭ.
fildeș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fíldeș1 (dinte)
s. m.,
pl. fíldeșifildeș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fíldeș2 (ivoriu)
s. n., (obiecte)
pl. fíldeșurifildeș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fildeș m.
1. elefant:
fildeși sălbateci POP.;
2. dinte sau os de elefant din care se lucrează obiecte de lux:
o cutioară de fildeș săpată AL. [Turc. FIL DIȘI, lit. dinte de elefant].