filatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILATÚRĂ, filaturi, s. f. Ramură industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile în fire; torcătorie; întreprindere în care se desfășoară această transformare. – Din
fr. filature.filatură (Dicționar de neologisme, 1986)FILATÚRĂ s.f. Unitate industrială în care fibrele textile sunt transformate în fire. [Cf. it.
filatura, fr.
filature].
filatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILATÚRĂ s. f. unitate industrială în care fibrele textile sunt transformate în fire. (< fr.
filature)
filatură (Dicționaru limbii românești, 1939)*filatúră f., pl.
ĭ (fr.
filature, d.
filer, a toarce).
Barb. Torcătorie.
filatură (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FILATÚRĂ (‹
fr.)
s. f. Unitate industrială în care materia primă, sub formă de fibre textile, este transformată în fire. Se deosebesc:
f. pentru fire fine,
f. pentru fire medii și groase,
f. de deșeuri pentru fire groase (
ex. f. de vigonie),
f. de fire chimice și
f. de mătase.
filatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filatúră s. f.,
g.-d. art. filatúrii; pl. filatúrifilatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filatură f. torcătorie mare:
filatură mecanică.