filatelie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILATELÍE s. f. Acțiunea de a colecționa (și a studia) mărci poștale. – Din
fr. philatélie.filatelie (Dicționar de neologisme, 1986)FILATELÍE s.f. Colecționare de timbre și de mărci poștale. [Gen.
-iei. / < fr.
philatélie, cf. gr.
philein – a iubi,
ateleia – taxă de transport].
filatelie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILATELÍE s. f. colecționare și studiere a timbrelor și mărcilor poștale. (< fr.
philatélie)
filatelie (Dicționaru limbii românești, 1939)*filatelíe f. (d.
-fil și vgr.
atéleia, ngr.
atélia, scutire, adică de „taxă poștală”). Plăcerea de a strînge mărcĭ poștale, timbrofilie.
filatelie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filatelíe s. f.,
art. filatelía, g.-d. filatelíi, art. filatelíeifilatelie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filatelie f. pasiune de a colecționa mărci poștale.