filantrop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape s. m. și
f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din
fr. philanthrope.filantrop (Dicționar de neologisme, 1986)FILANTRÓP, -OÁPĂ s.m. și f. Om care practică filantropia; om darnic, mărinimos. [Cf. fr.
philanthrope, gr.
philanthropos <
philos – prieten,
anthropos – om].
filantrop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)filantróp (filantroápă), adj. – Care face acte de caritate, generos. –
Mr. filanthrop. Gr. φιλάνθριυπος (
sec. XVIII), în parte și prin
fr. philanthrope (Gáldi 189). –
Der. filantropic, adj.;
filantropie, s. f.filantrop (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILANTRÓP, -OÁPĂ s. m. f. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos. (< fr.
philanthrope, gr.
philanthropos)
filantrop (Dicționaru limbii românești, 1939)*filantróp, -oápă adj. (vgr.
philánthropos. V.
-fil). Care ĭubește oameniĭ, binefăcător, milostiv.
filantrop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filantróp s. m.,
pl. filantrópifilantrop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filantrop m. cel ce caută a face bine semenilor săi.