ființa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIINȚÁ, ființez, vb. I.
Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [
Pr.:
fi-in-] – Din
ființă.ființa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ființá (a ~) (fi-in-) vb.,
ind. prez. 3
ființeázăființà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ființà v. a fi în ființă, a exista.