fiindcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIÍNDCĂ conj. (Arată legătura cauzală dintre afirmația din propoziția regentă și cea din propoziția subordonată) Pentru că, deoarece; de vreme ce. –
Fiind (<
fi) +
că.fiindcă (Dicționaru limbii românești, 1939)fiind-că conj. (
fiind, d.
sînt și
că). Din cauză că:
mă duc fiind-că am treabă; fiind-că am treabă, mă duc. – Ferește-te de a zice:
dar, cum (fr.
comme)
nu era acasă, am plecat. Zi:
dar, fiind-că nu era acasă, am plecat. – Și
cinderă că (Trans.) și
cindură că (Mold.), derivat din
fiind-că și
pintru-că. Pop.
fincă.fiindcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiíndcă (fi-ind-că)
conjcț.fiindcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fiínd că (dat ~) loc. conjcț.fiindcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fiindcă conj. indică cauza sau motivul.