fiică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIÍCĂ, fiice, s. f. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi; fată. –
Fie2 +
suf. -ică.fiică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fíică (fii-) s. f.,
g.-d. art. fíicei; pl. fíicefiică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fiică f. fată, în raport cu părinții săi. [Derivat din
fie sub influență analogică (cf.
maică)].
fiĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)fiĭcă f., pl.
e, ĭ (dim. d.
fie 1, ca
puĭcă, d.
puĭ. V.
fiŭ). Fată (față de părințiĭ eĭ):
Cornelia, mama Grahilor, era fiĭca luĭ Scipione Africanu.