figurină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din
fr. figurine.figurină (Dicționar de neologisme, 1986)FIGURÍNĂ s.f. Figură (
2) mică (mai ales statuetă) de porțelan, de bronz etc.; bibelou. [< it.
figurina, fr.
figurine].
figurină (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIGURÍNĂ s. f. statuetă mică din metal, porțelan, os; bibelou. (< fr.
figure, it.
figurina)
figurină (Dicționaru limbii românești, 1939)*figurínă f., pl.
e (fr.
figurine, d. it.
figurina). Figură foarte mică de lut, de bronz ș. a. care reprezentă [!], de obiceĭ, o formă de om.
figurină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)figurínă s. f.,
g.-d. art. figurínei; pl. figurínefigurină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)figurină f. mică statuetă:
figurine de teracotă.