figurație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.) ◊
Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din
fr. figuration, lat. figuratio.figurație (Dicționar de neologisme, 1986)FIGURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.).
2. Folosirea unor note străine de armonia inițială a unei piese muzicale. [Gen.
-iei, var.
figurațiune s.f. / cf. fr.
figuration, it.
figurazione, lat.
figuratio].
figurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIGURÁȚIE s. f. 1. ansamblul figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). ♦ a face ~ = a avea un rol de figurant. 2. (muz.) grup de note cu o anume constantă ritmică, la acompanierea unei linii melodice. (< fr.
figuration, lat.
figuratio)
figurație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)figuráție (-ți-e) s. f.,
art. figuráția (-ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (-ți-i-)