figurativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat.
2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦
P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru.
Plan figurativ. – Din
fr. figuratif.figurativ (Dicționar de neologisme, 1986)FIGURATÍV, -Ă adj. 1. Cu figuri de stil; figurat.
2. (
Despre unele arte) Bazat pe reprezentarea plastică a realității. [Cf. fr.
figuratif, lat.
figurativus].
figurativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIGURATÍV, -Ă adj. 1. cu figuri de stil; figurat. 2. (despre unele arte) care folosește reprezentarea plastică a realității. (< fr.
figuratif, lat.
figurativus)
figurativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*figuratív, -ă adj. (lat.
figurativus). Care e figura saŭ simbolu unuĭ lucru:
plan figurativ. Adv. În mod figurativ.
figurativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)figuratív adj. m.,
pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratívefigurativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)figurativ a. care este figura sau simbolul unui lucru.