figurat - explicat in DEX

figurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FIGURÁT, -Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Întrebuințat cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

figurat (Dicționar de neologisme, 1986)
FIGURÁT, -Ă adj. (Despre sensul unor cuvinte, al unor expresii) Care este folosit într-un înțeles diferit față de cel propriu, obișnuit (întrebuințat astfel de obicei în scopuri afective, expresive etc.). ♦ (Despre stil) Bogat în figuri poetice. ♦ Elemente figurate = celulele din sânge. [Cf. fr. figuré, lat. figuratus].

figurat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FIGURÁT, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, expresii) folosit în alt sens decât cel propriu, obișnuit. 2. (despre stil) bogat în imagini, în figuri poetice; figurativ (1). 3. elemente ĕ = celulele din sânge. (< fr. figuré, lat. figuratus)

figurat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*figurát, -ă adj. (fr. figuré, lat. figuratus). Reprezentat pin [!] semne saŭ figurĭ: scrierea e vorbirea figurată. Reprezentat pin alegorie, metáforă saŭ alte figurĭ: înțeles figurat (ca: om plouat = umilit). Adv. În mod figurat: a vorbi figurat.

figurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte

figurat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
figurat a. 1. reprezentat prin semne sau figuri: scrierea e vorbirea figurată; 2. reprezentat sub formă de alegorie: justiția e figurată ca o femeie cu o cumpănă în mână; 3. se zice de o vorbă luată într´un sens impropriu, de un stil în care s´află figuri de vorbe sau de cugetare.