figurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIGURÁRE, figurări, s. f. Acțiunea de
a figura și rezultatul ei. –
V. figura.figurare (Dicționar de neologisme, 1986)FIGURÁRE s.f. Aranjare a materialelor de construcție granulare sub formă de corpuri geometrice regulate pentru a li se măsura volumul. [<
figura].
figurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)figuráre s. f.,
g.-d. art. figurắrii