figurant - explicat in DEX

figurant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te s. m. și f. Persoană care participă la desfășurarea acțiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezența fizică sau prin gesturi, atitudini etc., fără să rostească nici o replică. ♦ Persoană care este prezentată la desfășurarea unui eveniment, la o întâmplare etc., fără a participa efectiv la ea. – Din fr. figurant.

figurant (Dicționar de neologisme, 1986)
FIGURÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Artist care participă într-o piesă de teatru, într-un film etc. numai prin prezența sa, fără a avea un rol de recitat; (p. ext.) personaj secundar într-o operă literară. 2. Persoană prezentă la desfășurarea unui eveniment, la o întâlnire etc., fără a lua parte efectivă la ea. [Cf. fr. figurant, it. figurante].

figurant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FIGURÁNT, -Ă s. m. 1. artist într-o piesă de teatru, într-un film etc. numai prin prezența sa. 2. persoană prezentă la desfășurarea unui eveniment, la o întâlnire etc., fără a lua efectiv parte la ea. (< fr. figurant)

figurant (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
figurant, figuranți s. m. (peior.) 1. om fără caracter; om de nimic. 2. persoană neînsemnată, om mărunt. 3. persoană plină de ifose, veșnic nemulțumită de ceva, care își dă încontinuu aere.

figurant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*figuránt, -ă s. (fr. figurant). Personagiŭ accesoriŭ care figurează într´o pĭesă de teatru, dar nu vorbește.

figurant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
figuránt s. m., pl. figuránți

figurant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
figurant m. personaj accesoriu sau mut, într´o piesă de teatru.