fieștecare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FIEȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.
fieștecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fieștecáre1 (înv., pop.) (fi-eș-) adj. pr. m., g.-d. fieștecắrui; f. fieștecáre, g.-d. fieștecắrei
fieștecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fieștecáre2 (înv., pop.) (fi-eș-) pr. m., g.-d. fieștecắruia; f. fieștecáre, g.-d. fieștecắreia