fieunde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIEÚNDE adv. (Rar) Oriunde; pretutindeni. [
Pr.:
fi-e-] –
Fie1 +
unde.fieunde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fieúnde (
înv.)
(fi-e-) adv.