fiesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FIÉSC, FIÁSCĂ,fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.
fiesc(Dicționaru limbii românești, 1939) fiésc, fiáscă adj. De fiŭ, filial: ĭubire fiască.
fiesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă(fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fiesc(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) fiesc a. de fiu: iubire fiească.